Primăria Comunei Gorgota
Str.Principala, Nr.70, Sat Gorgota
Telefon:0244.474.511
Fax:0244.474.511

Tradiții și obiceiuri

Astăzi comuna noastră se remarcă și prin una dintre cele mai cunoscute manifestări numita “Festivalul Meșteșugarilor” – manifestare dedicată promovării meșteșugurilor tradiționale (olărit, rotărie, împletituri din papură, răchită, nuiele) peste hotare.

Comuna Gorgota și întreaga zonă adiacentă este renumită pentru meșterii olari.

Apropierea de București si poziționarea pe drumul comercial care leagă capitala de Brașov au facut ca meșteșugurile să înflorească.

În timp funcția practică a migrat tot mai mult catre funcția decorativă. Primăria comunei Gorgota dorește să readucă meștesugurile tradiționale, să demonstreze că aceste vechi meserii au încă o valoare economică.

În aceslași timp prin “Festivalul Meșteșugarilor”, comuna se transformă într-un punct de atracție.

Pe parcursul zilei de desfășurare au loc mai multe evenimente printre care: aprinderea focului la cuptor (se va ridica o copie a tradiționalului cuptor pentru ars oale, iar un meșter va instala roata olarului), parada costumelor populare, spectacole folclorice (cu participarea unor ansambluri folclorice din județul Prahova și a unor interpreți de renume național), expoziții cu vânzare, serbare câmpenească și foc de artificii.

La această manifestare comuna asteaptă și este dispusă să primească vizitatori nu numai din țară ci și din străinătate.

Într-o bine documentata lucrare monografică, realizată de Gh. A. Bănuță, "Satul Crivina", autorul prezintă o serie de datini, obiceiuri, superstiții, trecute din generație în generație și păstrate, din păcate, de o mică parte a locuitorilor de pe teritoriul actual al comunei Gorgota.

Bunăoara, la naștere, "femeia născută de curând are asupră-și un cuțit ori o foarfecă, spre a fi ferită de -ceasul rău". La lăuză(lehuză) nu intră decât ai casei. Strâinii...spurcă copilul. După 3 zile de la naștere, vin ursitoarele noului născut. Moașa și nașa le pregătesc masa cu pâine, vin, sare, ceapă, țuică, alături de care pun bani și o lumânare. Noaptea, când toți dorm, vin ursitoarele, stau la masă și hotărăsc destinele copilului. Dupa botez, în baia copilului se pun zahăr, flori, untdelemn, un fulg, pentru ca cel născut să fie dulce, frumos, iubit și sprinten. Fașa fetei trebuie să fie mai scurta, ca să se mărite cât mai curând.

La trei ani, băiatului i se taie moțul de către naș, cu mare sărbătoare. Nașul întreabă:"-De ce e moțul tău ?", la care copilul trebuie să răspundă:"-De oae!". Nașul e obligat să facă dar finului o oaie, un miel.

La nuntă. Sâmbătă seara se joacă bradul, la mireasă de flăcăi și fete din sat.

Duminica dimineața se joacă vadra. Mireasa însoțită de fete și flăcăi, merge-în cântec de lăutari-la cel mai apropiat puț. Acolo încing hora în jurul doniții cu apă. Mireasa prinzând împreună cu un flăcău un buchet de busuioc, aruncă cu apă spre cele patru orizonturi.

La biserică se întâlnește ginerele și mireasa pentru cununie.

La ieșirea din biserică, după cununie, nuntașii sunt întâmpinați de tineri care au donițe pline cu apa: să fie viața mirilor plină de belșug.

Acasă mireasa toarnă nunului și socrului să se spele pe mâini cu vin; semn de supunere.

Seara, înainte de masă, tinerii sunt legați într-un șervet nou, iar deasupra capului li se ține o oală plină cu apa: ca să rămână legați toată viața.

La nuntă se tocmesc 8 călțunari, 6 călțunărese, rude ori străini, care "stropesc", servesc la mese, animă pe meseni, le dă curaj, chiuie în timpul mesei și chiuie când pornesc cu căruțele să plimbe nunta și zestrea fetei prin sat și prin satele vecine. Când pleacă nunta la plimbare, se aruncă cu lipii în sus.

Luni dimineața, doi călțunari și două călțunărese-însoțiți și de alți nuntași-merg pe drum, către nun, în cântece de lăutari, chiuind.

Primul jucător are în mână o sticlă de rachiu roșu, din care toarnă din loc în loc pe drum. E semnul neîndoielnic că "mireasa a fost fată cinstită". Tot luni se ia voalul și beteala miresei: ginerele pune o piesă de argint pe capul miresei și o trage de trei ori de păr, ca să-l asculte în căsnicie.

La moarte. Mortului i se pun în buzunare bani, ca să aibă cu ce plăti vămile. Bani i se aruncă și sub patul mortului la opriri-în răspântii-cu aceeași motivare. Procesiunea e însoțită de 2-4 gorniști. Pentru tinerii necăsătoriți se tocmesc lăutari. După coborârea în mormânt, mulți iau câte o mână de pământ pe care îl aruncă peste coșciug, ca să nu li se înțepenească mâinile ca la mort.

Colindul-așteptat cu nestăpânite bucurii de copilul sărac, ca și de cel bogat-se practică în noaptea spre ajunul Crăciunului. Colindătorii pornesc în grupuri pe ulițele satului, cu urări și strigate de Moș Ajun. Ei capătă covrigi, mere, colindețe, nuci.

De Rusalii oamenii pun pelin la uși și ferestre, spre a fi feriți de boli.

Vinerea nu se coase, nu se spală, nu se toarce. E rău de fript, te îmbolnăvești de ochi.

Luni, miercuri, vineri nu se da gunoiul afară: să nu faci dușmani

Dacă dă laptele în foc, crapă țâțele vacii. Noaptea nu se dă cu împrumut: e rău de pagubă. Coțofana vestește venirea rudelor(musafiri). Când îți iese înainte cu donița plină, îți merge bine, donița goală înseamnă rău. Mori curând daca ieși "cu sec", în ziua de Florii.

Câinele și pisica trecând pe sub mort se fac strigoi. Când se spală pisica cu dreapta, vestește vreme bună.

Luni după Paști, nu se dă gunoiul afară, ca să nu-ti scoată ciorile porumbul afară din brazdă.